Viziune din viitor, Pata Rat
Saracie, mizerie, copii nefericiti, multi caini… asta e Pata Rat. Oamenii s-au obisnuit deja cu fotografiile, iar copii iti cer bani pentru a-i “filma”. Fierul vechi este afacerea locului. Altii se ocupa cu hartia sau cu sticlele de plastic. Cert e ca mai toata lumea munceste, spre deosebire de oras. “Ionel” copilul cu pantaloni rosii, strange cam toata ziua aluminiu. Desi inca nu este la varsta scolii, el munceste “full-time” zilnic. De fiecare data cand apare cate o masina in satul lor, neaparat toata lumea trebuie sa primeasca ceva, fie ca e vorba de bani, o tigara sau un drum pana in Dallas… Iar cand cobori dintr-un Mercedes cu o camera foto in mana, trebuie sa te astepti ca sa fi inconjurat de localnici si luat la intrebari. A fost o experienta interesanta, putin extrema…
PS: O camera buna poate face minuni la groapa de gunoi.
Io cre’ ca tu furi cabluri de inalta tensiune si te duci prin gunoaie sa-l vinzi astora, sa-i prinda potera pe ei, nu pe tine!
Mi-ar fi mila de ei daca nu mi-ar fi mai mila de mine. Dar chiar si cu mila ce poti sa faci? Au dovedit ca nu se pot integra in nicio alta societate.La inceput toata Europa ne blama pe noi ca suntem rasisti, ca nu vrem. Acum vad si eu ca nu pot sa-i ajute. Le dau bani si tot in corturi dorm, tot de pe jos mananca. Ce sa le faci, ca eu nu stiu?!
Cand cresc si nu vor mai avea fiare de vandut vor merge la furat si la dat in cap.
Pai cum am fost crescuti asa traim toata viata, cu mici schimbari. Eu am mers acolo pentru niste fotografii mai interesante, nu ca sa ii ajut in vreun fel sau ca sa incerc sa ii integrez in ceva. Oricum fier, hartie si plastic o sa fie mereu… si ei mereu acolo o sa fie.
Am revazut fotografiile. Bune! Simt din ele tristetea locului!
Ei sunt happy
[...] Inca o vizita la Pata Rat, aceeasi priveliste dezolanta. De data asta n-am fost singur ci cu bunul meu prieten “Tocilarul” [...]