Cand s-a intamplat ultima data sa cumperi ceva la oferta, tu sa refuzi bonusul dar vanzatoarea sa ti-l bage pe gat ? Cred ca numai la noi se intampla asa ceva. Am doua intamplari…
- Mi-e foame. Vreau un covrig cu sare. La covrigaria intalnita in drum au oferta, 2 covrigi la pret de 1. Au doar cu susan, pe care eu il urasc. Totusi foamea si graba ma fac sa cumpar unul… Dau un 1 si ii spun vanzatoare ca nu vreau decat 1 covrig pentru ca nu o sa mananc 2. Ea refuza. Eu refuz sa ii primesc. Ea insista zicand sa il dau cuiva pe strada sau sa il arunc… Eu vreau sa il las acolo ea il impinge catre mine.
- Portia de supa e foarte mare, nu o pot manca. Ii spun doamnei care o serveste sa imi puna jumatete de portie (platind o portie). Rezultatul e surprinzator… se uita mirata la mine, se blocheaza si apoi spune ca nu se poate asa ceva. Portia e atat, nu se poate modifica.
Vedeti comportamentul angajatului ? Nu e afacerea mea, daca se pierde 1 covrig sau o supa (care costa ceva), nu e treaba mea. Nu conteaza ce spune sau vrea clientul, noi asa am fost instruiti. Asta ma face sa imi aduc aminte de o alta intamplare de ieri de la Casa Tauffer unde muzica era atat de tare incat nu puteai sa te auzi. Managerului nu-i pasa, el voia sa asculte muzica. Vorba aia “in crasma patronul trebuie sa se simta bine”.
Ti-am spus eu: “nu esti tu cand ti-e foame”!
Problema este din interior, pentru ca gesturile acestea se pot interpreta de catre patroni.Am o prietena care e caserita la carrefour si intr-o zi un client si-a uitat cheile de la casa la casa de marcat. Cand s-a intors le-a gasit si a vrut sa-i lase domnisoarei o atentie financiara sau macar o ciocolata.Ea a refuzat vehement din cauza faptului ca se vede pe camera iar angajatorul crede ca ai un complot cu clientul sau puneti voi ceva la cale.
In cazul acesta probabil ca asa e. Totusi la o covrigarie sau la o cantina mica nu prea au camere. Cred ca depinde de afacere/patroni/angajati/etc. Eu i-am nimerit pe cei mai ciudati cred.